plictiseala takes over. e ca o crusta peste viata, ca o pojghita de gheata peste un parau-viata- care continua sa curga, incet, pe dedesubt.poate insa doar mai greu. e uimitor cum timpul poate trece atat de repede si atat de incet si culmea! in acelasi timp. suna (foarte) paradoxal, dar gandeste-te, it matches perfectly with what you`re living everyday. cand se scurge prezentul pare o miscare lina, cumpatata, dar cand privesti inapoi la prezentul de atunci timpul devine un monstru!
anyway..plictiseala takes over. once more, daca mai e nevoie. in lipsa de altceva de dezbatut(cu mine insami probabil), o sa va recomand ceva. ceva PREZENT in viata mea in ultimele 3 zile. o carte. crima si pedeapsa. merita! enjoy

www.andreiaveapistoale.ro

de ce ne e atat de greu sa ne bucuram de lucrurile pe care le avem, atunci cand le avem? v-ati intrebat vreodata de ce atunci cand ne gandim la un eveniment care se va intampla peste 1 saptamana sau 4 luni sau 5 zile ne trece un fior pe sira spinarii si ne incearca un sentiment de "ceva misto o sa mi se intample" , dar in momentul in care CHIAR traiesti momentul la care ai visat atat, pare ca si-a pierdut din farmec?! de ce? de ce nu putem aprofunda zicala "carpe diem" pana cand sa ne intre cu adevarat in vene si sa o simtim si sa o respectam for God`s sake?! e adevarata, e un life-saver, si probabil ca toti gandim asa, dar atunci de ce nu o putem lasa sa se joace cu mintea noastra si sa ne poarte pe taramul impulsurilor? macar vara, macar la mare, unde totul se poate. cand mergi pe strada te gandesti ca ai pantalonii murdari si ca tricoul poate are o gaura pe care oricum nu o observa nimeni- dar prezenta ei acolo iti taie din self esteem-, dar apoi iti amintesti ca esti la mare si nu mai conteaza pantalonii si nici tricoul. pentru ca esti la mare! si atat.
morala?! carpe diem! pe bunee?!!

superficiality is the greatest sin of all

viata sta in jurul nostru. nu numai a noastra. viata ni se asaza pe gene si pe parul de pe mana si doarme. sau se preface ca doarme. e ca o ghicitoare si ne testeaza tot timpul: am mai crescut, am mai iubit, am mai ravnit la inghetata cu fistic sau la controlorul tanar(sau nu neaparat!-poate sa fie si mai batran si sa se mentina bine pentru ca mananca organic) de pe tramvaiul 101.
turnul suspina pe un deal de unde isi clateste genele de viata sa prafuita. si se uita la lumini . din cauza vaporilor, luminile se vad ca prin ceata. turnul nu stie daca viata lui e prea incarcata si ii obtureaza privirea sau e doar vreo lege de fizica de care el a uitat. nici nu prea ii pasa. profii de fizica se cred oricum mereu mult mai importanti decat sunt.
cine mai simtea viata apasandu-i materia cenusie?! paaii..daca e s-o luam logic, mai toate lucrurile au viata, si ca toate vietile, stau si lenevesc pe corpurile care au viata. dohh! ok, poate suna stupid si poate nu chiar TOATE lucrurile ai viata...dar poate ca au si ele ceva care le inconjoara, inafara de gazele de la masini si dioxid de carbon si oxigen. de exemplu, o lopetica din plastic este, mai mult ca sigur, inconjurata de un strat intarit de saliva de copil, sau, in cazul in care e o lopetica mai norocoasa din fire, saliva combinata cu acadea. si sigur copilu` ala a auzit de multe ori pe parcursul infruptarii din gramada tare de zahar pe bat cuvintele urmatoare navalind din gura bunicului:"ai grija cu batu` ala. sa nu te ineci!" e un cliseu.
mai sunt obiecte aparent neacompaniate de nicio chestie specifica. dar lumea e mai complexa decat vedem noi, in superficialitatea noastra. sau vrem sa vedem...

play safe

luna era bla bla bla, lumina de la luna venea spre bla bla bla. decorul era sublim. atmosfera degajata de sacosa de cartofi inca necuratati ne inunda in primul rand campul vizual (apropo de codurile galbene la inundatii) cu petele mari de noroi intarit ramas de cand au fost scosi din gaoace. adica gaurile din pamant. cuiburi parca se numesc. era romantic daca erai genul de persoana care nu face nazuri la mancare sau care nu simte bobul de mazare de sub 50 de saltele. oricum, desi decorul era sublim, nu el conta. persoanele, un el si o ea (conteaza numele?ce, credeti ca e vorba despre voi?vreti sa va vedeti numele scris si sa va simtiti flatati! oh well, it`s out.) faceau totul. trupurile lor insa nearse de soare- poate doar de iubire 8-> - ocupau spatiul cu ceva umbros, desi imaterial. sufletele se impleteau intr-un colier de simtiri.
"cred ca o sa ploua."
"cu copii. haha."

poate fi considerata un pamflet. tin sa mentionez ca m-am chinuit mult sa ajung la concluzia ca e ok sa apas pe butonul "publicare postare". si desi am pornit cu o anumita idee in scrierea acestui articol, dupa o saptamana sau cat a fost pana am revenit asupra lui, s-a ajuns la o cu totul alta idee in mintea mea. faza cu "play safe" de-abia acum mi-a venit in minte, dupa ce am mai citit o data ultimele 2 randuri. si cred ca de-abia acum am putut sa inteleg ceva ca lumea si demn de publicat din ce eu insami am scris.

mai avem nevoie si de apa

buclele de cer s-au incurcat si a iesit un nor. nu ploua, dar era acolo, pentru ca buclele alea chiar se incurcasera.
ai simtit vreodata ca te impiedici? esti superstitios? adica...atunci cand te impiedici cu dreptu` zambesti, daca e stangu`, te strambi si simti cum un val de caldura te ia pe sus(sau pe jos, in cazul in care chiar pici)? eu da. nu sunt superstitioasa, dar cand ma impiedic mereu ma gandesc daca era stangul sau dreptul. ma rog, revenim la norii nostri.
el vroia sa mearga la teatru. dar in ziua aia trebuia sa ploua si daca pleca la teatru, pierdea prima de craciun. si totusi...de ce nu isi urmeze dorinta? pana la urma, nah!, o data se juca piesa aia.
pana la urma si-a bagat impuritatile-n ea de prima si s-a dus la teatru. si i-a placut. s-a bucurat ca a indraznit sa iasa dintre rutele aeriene aglomerate. era doar un nor pana la urma. nu se supara nimeni daca nu se ploua azi. maine o sa ia un laxativ si o sa se ploua mai mult, ca sa compenseze. mai avem nevoie si noi de apa..

ploaia

m-am varat in sacul aspru si am legat gatul. mi-am luat cu mine si papusa, ca sa nu ma plictisesc in serile ploioase, cand n-o sa mai pot sa ma joc pe afara. a inceput ploaia.
"-Hai, Mirabela!"

a fost o data, poate chiar si de doua ori, o felie de paine cu unt, niciodata cu margarina. ce facea aceasta felie?! nimic. stiti voi vreo felie de paine care sa faca ceva inafara de a se lasa invinsa de taietura dintilor puternici?!!...defapt, felia de paine nu are nicio legatura cu ceea ce vreau sa povestesc. personajul principal este un cutit.(hehe.de-ati sti voi) cutitu` asta, desi tanar inca-fusese turnat in forme de metal cu doar cateva luni inainte-, stia probabil mai multe despre viata decat multe alte tacamuri, mostenite de la bunica lu` bunica lu` mama.
cutitu` asta, nr.205 sa-i spunem, avusese ghinionul sa fie castigat la o tombola de o familie nefericita. tatal betiv, mama cam dusa si ea cu pluta, iar copilul...de!..ce sa mai iasa din asa parinti. si nr. nostru 205 vazuse indeaproape multe portiuni de perete nevopsit de mult timp, alte cateva picioare de masa de lemn de..-ah.pe cine pacalim.era de plastic-,si chiar o data(dar de data asta nu cutitul a fost cel nefericit), mana copilului. era un copil bun, dar nu avea de unde sa-si invete bunatatea. am zis ca era un copil bun in conditiile in care nu era un copil rau.


tactactactactactac sfarsitul primei parti.sper ca va mai urma

o lume care nu doarme

am observat ca in ultimele zile am vrut sa scriu. doar am vrut, nu neaparat am si scris, sau cel putin nu m-am ridicat la propriile-mi asteptari.

luna facea o rotatie completa a fierului de calcat. in timp ce o carte isi calca paginile, ceasul isi tragea limbile peste cifre. era actiune peste tot in lume. norii se bateau cap in cap si curgea apa suvoaie si se prelingea pe tavanul casei. o floare se mutila, isi rupea cate o petala si ingana surd: "ma va uda sau nu ma va uda?". unui bec i-a venit o idee si s-a aprins de bucurie. vroia sa zboare, asa ca s-a aruncat in aer. la propriu. un calorifer primea vizita de la vreo 3 perechi de sosete inghetate care cautau gazduire pentru o noapte care avea sa fie calduroasa. o pereche de buze isi pierdea din stralucire. un hipopotam isi taia o ureche in timp ce picta un rasarit. o lumina se aprindea singura si enerva vecinii. un aspirator nu mai aspira decat vise. luna facea -iar- o rotatie completa a batistei calcate cu fierul de calcat din prima propozitie:P

drama

azi am batut vantul. clopotele erau luate. am vrut sa fie mai mult pe frontul de est, nu ca sa te apar, ci doar ca sa te oftici ca nu ai parte de vant pe o zi caniculara. niste mosuleti jucau sah pe o banca in parcul "Nichita Stanescu", pe niste patratele albe si gri-negrul s-a scurs de mult; din cand in cand se mai auzea cate o injuratura. cred ca pierdea. sigur nu vantul meu le zburase capetele reginelor. nu am vrut decat un vant usor si calm, racoritor ca un nestea intr-o seara de iulie, sau ca un alt etalon de vant din america de sud pe care am vrut sa-l imit. nu imi place sa imit in general, dar, scuza-ma, nimeni n-a mai batut vantul pana acum, nu stiam cum se face. aveam nevoie de un mulaj pe care sa imi cos propriile idei.
ioana: am simtit pe la 3 si ceva o briza.
andreea: pe bune? ah, super. inseamna ca m-am prins de cum sta treaba cu vantu`.pai da, eu eram pe la 3 si ceva in centru si aruncam cu vant inspre voi.

accidentally in love

set the scene, bla bla bla. aici ar trebui sa fie ziua, luna, anul (1507-anul nu conteaza.prea mult timp pierdut cu aceeasi chestie). deja mintea mea a zburat. tu intrai in camera si cautai fetze cunoscute. eu, mai luam o gura din paharelul de plastic umplut cu garrone peste bere peste vin( nu m-am imbatat!) incepe ca orice altceva. bine ca am trecut peste banalul "a fost odata..", asa cum manualele de romana ar trebui sa renunte odata pt totdeauna la studierea lui eminescu(nu se satura nimeni niciodata de "o preafrumoasa fata" si "ce te lege.."?!).deja mai am 7 dropsuri din fascinanta cutie de 10. 2 eu, 1 mama. si tot nu pot sa termin ce am inceput. dar poate e mai bine asa. titlul il voi refolosi..poate...intentia mea era alta, vroiam sa scriu despre ceva concret. n-am putut. :-?? aaaa..e de la baterii maa :-j..se termi.............................pac pac.

bah frate, gata, s-a schimbat si data, e 22 deja, ne facem de cap. nu, nu plecam la mare. incaa:->
mai e un pic. asa, ziceam ca ne facem de cap. mai bine ne-am face de mancare, ca ai vazut subtiricile alea ce greu o duc.
aseara batea luna plina exact pe perna. si de-aici incerc chiar sa fac ceva..asaa..deci luna batea pe perna.(pana aici toate bine si frumoase, si adevarate pe deasupra-da, chiar batea, mama ei de luna!). si acum ascultati coma-culori si imaginati-va luna cum batea pe perna mea. knock knock cand terminati.

[knock knock]

ma ia cu valuri

iar ma simt inutila. nu, nu e un inceput bun, stiu, dar de ce pana mea exista bloguri daca nici macar aici nu te poti exprima liber?! macar aici...voi ce faceti ca sa simtiti ca sunteti de-aici si ca faceti ceva , pentru voi macar daca nu pentru cei din jur? hai ca-s curioasa. cred ca o lista cu lucruri m-ar ajuta sa ma decid, asa cum o lista cu facultati si cu eventualele meserii m-ar putea ajuta.
mdaa..'what comes is better than what came before'.era o melodie si s-a nimerit intamplator(haha.stiu ca nu merge) in playlist. cred ca era un semn. Dumnezeu imi zicea sa hang on. oook..i can do that. si acum urmeaza: "are we there yet? no. are we there yet? no. are we there yet? yes. really? NO!"

o curiozitate..

am si eu o mica mare(am bagat si "mare" ca sa nu fac cacofonie:P- ce sa mai, ma gandesc la toate!) curiozitate: dintre sutele de mii de bloguri de pe lumea asta, cum vor ajunge oamenii sa citeasca si umila mea pagina?!...sa fie doar vorba de noroc la mijloc , destin-cine stie ce mascul alfa o sa ajunga pe pagina mea si o sa se indragosteasca de mine si vom trai fericiti pana la urmatoarea pana de curent(daca nu ati ras , mai cititi o data), saaau pur si simplu nu sunt atat de multe bloguri (hai sa restrangem aria de interes) in Romania?! oare?! daca toata lumea e ca mine : "bai, pana mea, hai sa incerc si io sa fac un blog, poate o sa ma simt o parte mai bine integrata in societatea asta in care nimeni nu ar vrea sa fie bine integrat pana la urma, dar macar sa stiu ca fac ceva mai mult decat sa mananc si consum resursele epuizabile ale Terrei?" eh, bine, nu am zis chiar asa, dar ideea, in mare, ramane . continui (e aprobata de noul DOOM forma asta) fraza inceputa de mai sus (imi cer scuze, cred ca ati observat ca imi plac fooarte 8-| mult adaugarile si parantezutele si tind sa pierd sirul) - daca toata lumea e ca mine si zice "hai sa fac si io un blogulet acolo, ca n-o fi moarte", va dati seama ca s-a dus teoria.
si uite asa am ajuns de unde am plecat, sau chiar mai departe. acum s-a terminat benzina.

poate e spiritu` de turma...

prima pagina, primele randuri din PROPRIUL MEU BLOG. woow. sunt in ;) chiar nu sunt sigura ce m-a determinat sa imi fac si eu unul, poate e spiritu` de turma caruia nu am reusit sa-i rezist. si oricum e destul de faina ideea in sine, sa scrii (in mod anonim-hihi, daca vrei) ce iti trece prin cap si lumea apreciaza dup-aia. at least e un mod bun de a verifica daca ai talent la scris, fara sa te faci de ras. naah! deocamdata nu incerc sa fiu poetica si sa scriu cu metafore ca sa vad dau peste cap, inca imi intru in mana :)) ce paranteze curbate au astia. aaaaa...trebuia sa incep cu prezentarea?!..acum mi-am adus aminte ca poate asa ar fi normal. dar, dupa cum spune si titlul ("ce blog?! asta nu-i un blog"), un fel de TZeapa fraierilor, nu o sa respect regulile. sunt rebela. tocmai bine ca fac si io pe rebela cand sunt sub pseudonim. oricum mi-am zis ca nu o sa-mi dezvalui identitatea mea supra pretioasa. si nu..spre dezamagirea voastra, nu sunt angelina jolie sau nici macar nu am un motiv intemeiat pentru care fac asta, si nici nu cred ca ma simt prea importanta, pentru ca daca m-as simti, tocmai, v-as spune numele meu, eventual si numarul de telefon si adresa la care sa trimiteti florile. sper ca am fost destul de coerenta. daca nu, go ahead and ask! macar sa stiu ca nu l-am scris degeaba ;)
revenim