a fost o data, poate chiar si de doua ori, o felie de paine cu unt, niciodata cu margarina. ce facea aceasta felie?! nimic. stiti voi vreo felie de paine care sa faca ceva inafara de a se lasa invinsa de taietura dintilor puternici?!!...defapt, felia de paine nu are nicio legatura cu ceea ce vreau sa povestesc. personajul principal este un cutit.(hehe.de-ati sti voi) cutitu` asta, desi tanar inca-fusese turnat in forme de metal cu doar cateva luni inainte-, stia probabil mai multe despre viata decat multe alte tacamuri, mostenite de la bunica lu` bunica lu` mama.
cutitu` asta, nr.205 sa-i spunem, avusese ghinionul sa fie castigat la o tombola de o familie nefericita. tatal betiv, mama cam dusa si ea cu pluta, iar copilul...de!..ce sa mai iasa din asa parinti. si nr. nostru 205 vazuse indeaproape multe portiuni de perete nevopsit de mult timp, alte cateva picioare de masa de lemn de..-ah.pe cine pacalim.era de plastic-,si chiar o data(dar de data asta nu cutitul a fost cel nefericit), mana copilului. era un copil bun, dar nu avea de unde sa-si invete bunatatea. am zis ca era un copil bun in conditiile in care nu era un copil rau.


tactactactactactac sfarsitul primei parti.sper ca va mai urma