play safe

luna era bla bla bla, lumina de la luna venea spre bla bla bla. decorul era sublim. atmosfera degajata de sacosa de cartofi inca necuratati ne inunda in primul rand campul vizual (apropo de codurile galbene la inundatii) cu petele mari de noroi intarit ramas de cand au fost scosi din gaoace. adica gaurile din pamant. cuiburi parca se numesc. era romantic daca erai genul de persoana care nu face nazuri la mancare sau care nu simte bobul de mazare de sub 50 de saltele. oricum, desi decorul era sublim, nu el conta. persoanele, un el si o ea (conteaza numele?ce, credeti ca e vorba despre voi?vreti sa va vedeti numele scris si sa va simtiti flatati! oh well, it`s out.) faceau totul. trupurile lor insa nearse de soare- poate doar de iubire 8-> - ocupau spatiul cu ceva umbros, desi imaterial. sufletele se impleteau intr-un colier de simtiri.
"cred ca o sa ploua."
"cu copii. haha."

poate fi considerata un pamflet. tin sa mentionez ca m-am chinuit mult sa ajung la concluzia ca e ok sa apas pe butonul "publicare postare". si desi am pornit cu o anumita idee in scrierea acestui articol, dupa o saptamana sau cat a fost pana am revenit asupra lui, s-a ajuns la o cu totul alta idee in mintea mea. faza cu "play safe" de-abia acum mi-a venit in minte, dupa ce am mai citit o data ultimele 2 randuri. si cred ca de-abia acum am putut sa inteleg ceva ca lumea si demn de publicat din ce eu insami am scris.