oamenii..

am inceput sa ma gandesc la calitatea oamenilor de langa mine, cei pe care ii consider prieteni si cei care imi umplu timpul, zilele si viata. rezultatul a fost dezamagitor. si e vorba de adevarata incredere pe care ar trebui sa o ai in persoanele respective, de libertatea sa discuti despre tot ce vrei fara sa fii judecat si fara sa fie spus mai departe. e vorba de atitudinea lor fata de tine si de tot ce ii inconjoara.
ma deranjeaza anumite reactii, anumite gesturi, mai ales ca la unele nu te-ai fi asteptat si te lovesc drept in fata si iti deschid ochii spre anumite perspective-nu tocmai placute- asupra persoanelor din jurul tau cu care ar trebui sa formezi un grup UNIT. asta e cuvantul care ne omoara. certurile si egoismele il strivesc si il sufoca, picand asupra lui ca o ploaie acida. simt ca im vine sa-mi iau campii cand ii aud cum se cearta pe chestii stupide si continua fiecare cu a lui, si instinctul asta vechi de "fiecare pentru el" dainuie si in ziua de azi, chiar daca hrana ne e, slava Domnului, asigurata de altcineva si nu mai moare nimeni vanat de altii. cel putin nu fizic. spiritual..ooooh..chestia asta ne omoara cel mai rau.
si te intrebi de ce aia din jurul tau sunt asa cum sunt? si de ce nu ii schimbi? poate si tu esti la fel, ok, recunosc ca poate sunt lucruri pe care eu le fac si ii deranjeaza pe ceilalti..dar oare de ce nu sunt eu in mijlocul discutiilor aprinse, poate doar ca sa calmez alte spirite?egoismul omoara orice urma de omenie..ok poate acum exagerez si totul nu e ataaat de grav, dar totusi as vrea ca oamenii din jurul meu sa fie mai buni unii cu altii si sa fie capabili sa si dea fara sa ceara nimic in schimb. pentru ca viata e facuta din momentele petrecute cu ei, nu de unul singur, din lucrurile pe care le oferi celorlalti, nu din cele primite, din vorbele frumoase rostite unui prieten si ceea ce ele ti-au adus dupa ce le-ai rostit.nu fac pe inteleapta, dar VREAU sa fim mai buni!
si pana la urma..nu poti renunta la ei. oricat de rai ar fi,nu poti. fac deja parte din tine. si poate totul nu e atat de negru cum pare.

as vrea doar sa scriu..mi-a venit asa chefu` dintr-odata(asa se scrie?! baa am si uitat cum se scrie corect...mama ma-sii de neinvatare); nu stiu exact de ce am inceput postarea..dar o sa incerc sa o hranesc, ca daca am inceput-o inseamna ca trebuie sa iasa ceva.
mi-e frica. de cateva zile am o frica in oase si in vise si in camera si in intuneric. si sunt niste coincidente macabre, morbide si infricosatoare. e ciudat cum functioneaza autosugestia. atunci cand esti marcat de un anumit eveniment, iti ramane acolo at the back of your head si chiar daca nu constietizezi prezenta lui acolo, sta ascuns si influenteaza gandurile tale si conexiunile pe care le faci intr-o miime de secunda. ti se pare ca totul in jurul tau se contopeste intr-un complot al carui unic scop este sa te nimiceasca..sa te tulbure si sa te scoata din stare ta normala. dar oare pana unde tine coincidenta si autosugestia si unde incepe cu adevarat realitatea?! poate si coincidenta e o portita de scapare, sa te gandesti ca "ah, e doar coincidenta:-j o sa fie totul bine..nu e nimic grav". normal ca e mai bine sa gandesti pozitiv decat sa te incarci cu energie negativa si sa privesti totul in negru. dar nu trebuie nici sa cazi de cealalta extrema...
ma rog...cred ca i made my point. nu scriu in engleza ca sa ma arat eu mare si tare, dar cateodata chiar iti vin expresiile astea in cap si ti-e mai usor sa te exprimi in alta limba decat cea materna. cum e si faza cu "i love you"...iti vine mai usor sa zici asta decat "te iubesc", poate pentru ca nu iti vine sa zici asta cu adevarat si daca zici in romana, simti prin toate celulele ca ceva nu e bine..dar daca zici in engleza, inseli mai usor reactiile corpului.
am cam aberat..dar eu ma simt mai bine...cred..:-? si totusi VIATA E FRUMOASA...

la multi ani

bai am zis ca dupa 3 luni ar trebui sa scriu ceva, macar cat sa se ia prafu` de pe profil si sa zic la multi ani. nu cuiva in mod special, ci doar sa ZIC. si acum ar trebui sa urmeze my new year`s resolutions. well, nu prea am. ma rog, inafara de banalele sanatate, fericire(care pe cat de banale sunt, toata lumea le vrea si e de preferat sa existe decat sa fim considerati extravaganti), nu prea ar mai fi nimic. si totusi..a mai trecut un an. si cu el, alte 366 de zile, 366*24 de ore si un numar infinit de momente(nu neaparat secunde) care nu vor mai reveni niciodata. nu-i asa ca e un gand ingrozitor asta, ca in fiecare clipa traim ceva ce nu va mai reveni niciodata in aceleasi tipare, in care TOTUL sa fie la fel?! si totusi noi ne plictisim..paradoxal, dar adevarat. iar am ajuns la timp. e deja un "motiv" recurent asta, cum e la eminescu luna..
10:33 AM