superficiality is the greatest sin of all

viata sta in jurul nostru. nu numai a noastra. viata ni se asaza pe gene si pe parul de pe mana si doarme. sau se preface ca doarme. e ca o ghicitoare si ne testeaza tot timpul: am mai crescut, am mai iubit, am mai ravnit la inghetata cu fistic sau la controlorul tanar(sau nu neaparat!-poate sa fie si mai batran si sa se mentina bine pentru ca mananca organic) de pe tramvaiul 101.
turnul suspina pe un deal de unde isi clateste genele de viata sa prafuita. si se uita la lumini . din cauza vaporilor, luminile se vad ca prin ceata. turnul nu stie daca viata lui e prea incarcata si ii obtureaza privirea sau e doar vreo lege de fizica de care el a uitat. nici nu prea ii pasa. profii de fizica se cred oricum mereu mult mai importanti decat sunt.
cine mai simtea viata apasandu-i materia cenusie?! paaii..daca e s-o luam logic, mai toate lucrurile au viata, si ca toate vietile, stau si lenevesc pe corpurile care au viata. dohh! ok, poate suna stupid si poate nu chiar TOATE lucrurile ai viata...dar poate ca au si ele ceva care le inconjoara, inafara de gazele de la masini si dioxid de carbon si oxigen. de exemplu, o lopetica din plastic este, mai mult ca sigur, inconjurata de un strat intarit de saliva de copil, sau, in cazul in care e o lopetica mai norocoasa din fire, saliva combinata cu acadea. si sigur copilu` ala a auzit de multe ori pe parcursul infruptarii din gramada tare de zahar pe bat cuvintele urmatoare navalind din gura bunicului:"ai grija cu batu` ala. sa nu te ineci!" e un cliseu.
mai sunt obiecte aparent neacompaniate de nicio chestie specifica. dar lumea e mai complexa decat vedem noi, in superficialitatea noastra. sau vrem sa vedem...

play safe

luna era bla bla bla, lumina de la luna venea spre bla bla bla. decorul era sublim. atmosfera degajata de sacosa de cartofi inca necuratati ne inunda in primul rand campul vizual (apropo de codurile galbene la inundatii) cu petele mari de noroi intarit ramas de cand au fost scosi din gaoace. adica gaurile din pamant. cuiburi parca se numesc. era romantic daca erai genul de persoana care nu face nazuri la mancare sau care nu simte bobul de mazare de sub 50 de saltele. oricum, desi decorul era sublim, nu el conta. persoanele, un el si o ea (conteaza numele?ce, credeti ca e vorba despre voi?vreti sa va vedeti numele scris si sa va simtiti flatati! oh well, it`s out.) faceau totul. trupurile lor insa nearse de soare- poate doar de iubire 8-> - ocupau spatiul cu ceva umbros, desi imaterial. sufletele se impleteau intr-un colier de simtiri.
"cred ca o sa ploua."
"cu copii. haha."

poate fi considerata un pamflet. tin sa mentionez ca m-am chinuit mult sa ajung la concluzia ca e ok sa apas pe butonul "publicare postare". si desi am pornit cu o anumita idee in scrierea acestui articol, dupa o saptamana sau cat a fost pana am revenit asupra lui, s-a ajuns la o cu totul alta idee in mintea mea. faza cu "play safe" de-abia acum mi-a venit in minte, dupa ce am mai citit o data ultimele 2 randuri. si cred ca de-abia acum am putut sa inteleg ceva ca lumea si demn de publicat din ce eu insami am scris.

mai avem nevoie si de apa

buclele de cer s-au incurcat si a iesit un nor. nu ploua, dar era acolo, pentru ca buclele alea chiar se incurcasera.
ai simtit vreodata ca te impiedici? esti superstitios? adica...atunci cand te impiedici cu dreptu` zambesti, daca e stangu`, te strambi si simti cum un val de caldura te ia pe sus(sau pe jos, in cazul in care chiar pici)? eu da. nu sunt superstitioasa, dar cand ma impiedic mereu ma gandesc daca era stangul sau dreptul. ma rog, revenim la norii nostri.
el vroia sa mearga la teatru. dar in ziua aia trebuia sa ploua si daca pleca la teatru, pierdea prima de craciun. si totusi...de ce nu isi urmeze dorinta? pana la urma, nah!, o data se juca piesa aia.
pana la urma si-a bagat impuritatile-n ea de prima si s-a dus la teatru. si i-a placut. s-a bucurat ca a indraznit sa iasa dintre rutele aeriene aglomerate. era doar un nor pana la urma. nu se supara nimeni daca nu se ploua azi. maine o sa ia un laxativ si o sa se ploua mai mult, ca sa compenseze. mai avem nevoie si noi de apa..

ploaia

m-am varat in sacul aspru si am legat gatul. mi-am luat cu mine si papusa, ca sa nu ma plictisesc in serile ploioase, cand n-o sa mai pot sa ma joc pe afara. a inceput ploaia.
"-Hai, Mirabela!"