as vrea doar sa scriu..mi-a venit asa chefu` dintr-odata(asa se scrie?! baa am si uitat cum se scrie corect...mama ma-sii de neinvatare); nu stiu exact de ce am inceput postarea..dar o sa incerc sa o hranesc, ca daca am inceput-o inseamna ca trebuie sa iasa ceva.
mi-e frica. de cateva zile am o frica in oase si in vise si in camera si in intuneric. si sunt niste coincidente macabre, morbide si infricosatoare. e ciudat cum functioneaza autosugestia. atunci cand esti marcat de un anumit eveniment, iti ramane acolo at the back of your head si chiar daca nu constietizezi prezenta lui acolo, sta ascuns si influenteaza gandurile tale si conexiunile pe care le faci intr-o miime de secunda. ti se pare ca totul in jurul tau se contopeste intr-un complot al carui unic scop este sa te nimiceasca..sa te tulbure si sa te scoata din stare ta normala. dar oare pana unde tine coincidenta si autosugestia si unde incepe cu adevarat realitatea?! poate si coincidenta e o portita de scapare, sa te gandesti ca "ah, e doar coincidenta:-j o sa fie totul bine..nu e nimic grav". normal ca e mai bine sa gandesti pozitiv decat sa te incarci cu energie negativa si sa privesti totul in negru. dar nu trebuie nici sa cazi de cealalta extrema...
ma rog...cred ca i made my point. nu scriu in engleza ca sa ma arat eu mare si tare, dar cateodata chiar iti vin expresiile astea in cap si ti-e mai usor sa te exprimi in alta limba decat cea materna. cum e si faza cu "i love you"...iti vine mai usor sa zici asta decat "te iubesc", poate pentru ca nu iti vine sa zici asta cu adevarat si daca zici in romana, simti prin toate celulele ca ceva nu e bine..dar daca zici in engleza, inseli mai usor reactiile corpului.
am cam aberat..dar eu ma simt mai bine...cred..:-? si totusi VIATA E FRUMOASA...

la multi ani

bai am zis ca dupa 3 luni ar trebui sa scriu ceva, macar cat sa se ia prafu` de pe profil si sa zic la multi ani. nu cuiva in mod special, ci doar sa ZIC. si acum ar trebui sa urmeze my new year`s resolutions. well, nu prea am. ma rog, inafara de banalele sanatate, fericire(care pe cat de banale sunt, toata lumea le vrea si e de preferat sa existe decat sa fim considerati extravaganti), nu prea ar mai fi nimic. si totusi..a mai trecut un an. si cu el, alte 366 de zile, 366*24 de ore si un numar infinit de momente(nu neaparat secunde) care nu vor mai reveni niciodata. nu-i asa ca e un gand ingrozitor asta, ca in fiecare clipa traim ceva ce nu va mai reveni niciodata in aceleasi tipare, in care TOTUL sa fie la fel?! si totusi noi ne plictisim..paradoxal, dar adevarat. iar am ajuns la timp. e deja un "motiv" recurent asta, cum e la eminescu luna..
10:33 AM