plictiseala takes over. e ca o crusta peste viata, ca o pojghita de gheata peste un parau-viata- care continua sa curga, incet, pe dedesubt.poate insa doar mai greu. e uimitor cum timpul poate trece atat de repede si atat de incet si culmea! in acelasi timp. suna (foarte) paradoxal, dar gandeste-te, it matches perfectly with what you`re living everyday. cand se scurge prezentul pare o miscare lina, cumpatata, dar cand privesti inapoi la prezentul de atunci timpul devine un monstru!
anyway..plictiseala takes over. once more, daca mai e nevoie. in lipsa de altceva de dezbatut(cu mine insami probabil), o sa va recomand ceva. ceva PREZENT in viata mea in ultimele 3 zile. o carte. crima si pedeapsa. merita! enjoy